Fișă de colorat „Nava vikingă”, grădiniță, grupa mare

Înainte să atingă creioanele, copilul are întrebări

Așază această fișă în fața unui copil de cinci ani și jumătate. Probabil va privi-o îndelung, fără să spună nimic, apoi va arăta cu degetul ceva și va întreba: „De ce are cap de dragon?". Sau: „Ce sunt cercurile alea de pe margine?". Sau: „De ce X-ul de pe pânză?". Întrebările vin pentru că nava vikingă — drakkarul, cum era numit acest tip de corabie — este construită din detalii care nu seamănă cu nimic din lumea pe care copilul o vede zilnic. Și exact aceasta e valoarea ei pedagogică. La 5-6 ani, curiozitatea istorică începe să se aprindă, dar are nevoie de imagini concrete care să-i provoace întrebările. O navă cu cap de dragon e mai eficientă decât orice carte deschisă.

Răspunsurile pe care le poți da sunt scurte și se pot livra pe parcurs, în timp ce el colorează. Capul de dragon de la prora era acolo ca să sperie spiritele rele — și, secundar, pe inamici. Cele opt scuturi rotunde aliniate pe marginea de sus erau scuturile războinicilor de la bord, fixate acolo atât pentru protecție cât și pentru paradă. Pânza pătrată cu trei dungi orizontale și cu discul central cu cruce diagonală era cusută din lână, vopsită în culori vii, pentru a fi vizibilă de departe. Iar liniile orizontale de pe corpul navei reprezintă scândurile suprapuse cu care vikingii își construiau coca — o tehnică specială, care făcea drakkarul incredibil de rezistent la valuri.

Ce se află după pagină

Spune-i, dacă vrei: oamenii care călătoreau cu astfel de nave au fost printre primii europeni care au ajuns în America, cu cinci sute de ani înainte de Columb. Ei traversau oceane, urcau pe râuri, comerciau și descopereau lumi noi. Iar drakkarul era nu doar mijlocul lor de transport — era un fel de casă plutitoare. Aceste fapte simple, livrate într-un context cu hârtie și creioane, prind la 5-6 ani mai bine decât într-o lecție formală.

La final, întreabă-l: „Tu unde ai naviga, dacă ai avea o astfel de corabie?" Iar răspunsul lui — fie „la mare", fie „la balaurul din poveste", fie „dincolo de soare" — îți va arăta exact unde se află, în acel moment, granița imaginației lui.