Fișă de colorat „Soarele vesel”, grădiniță, grupa mică

Razele pe care nu le vezi în natură

Iese afară într-o zi senină și uită-te în sus, la soare. Nu vei vedea nicio rază. Vei vedea un disc orbitor, atât. Și totuși, dacă îi ceri unui copil de trei ani să deseneze soarele, va trasa aproape sigur un cerc cu raze ascuțite dispuse circular în jur. Exact cum sunt cele aproximativ douăsprezece triunghiuri din această fișă. Razele desenate nu există în realitate — sunt o convenție culturală pe care copilul a preluat-o, prin contact și imitație, încă înainte să poată explica ce sunt. Iar această convenție ascunde una dintre cele mai importante achiziții cognitive timpurii: capacitatea de a reprezenta pe hârtie ceva ce nu se vede direct cu ochiul. Lumina, în acest caz. Energia, mai general.

Pentru un creier de trei-patru ani, asta e o pre-fază a simbolizării. Aceeași abilitate care, peste șapte-opt ani, îi va permite să deseneze săgeți pentru direcție, linii ondulate pentru sunet sau zigzag-uri pentru fulger. Mai târziu, va citi hărți, scheme, diagrame și, în cele din urmă, alfabetul însuși — toate sisteme grafice care reprezintă lucruri ce nu se văd. Un soare cu raze e prima treaptă, nemenționată, a acestei scări lungi.

Privește mai jos pe pagină. Cei doi norișori, fiecare format din trei cerculețe alipite peste o linie orizontală, completează scena. Nu sunt acolo doar ca decor — ei plasează soarele într-o vreme. Pentru copilul de trei ani, această juxtapunere (soare + nori) e prima formă de citire vizuală a unui peisaj atmosferic, înainte ca cineva să-i spună „azi e parțial înnorat".

Conversația care prelungește pagina

Nu interveni cromatic. Soarele poate fi galben, roz, mov sau verde. La trei ani, „soarele e galben pentru că așa e" e o regulă pe care nu trebuie să i-o impui — vine singură, mai târziu, când realitatea își spune cuvântul. Iar dacă cei doi norișori sunt portocalii și albaștri, e perfect; chiar tu vei privi pagina cu altă curiozitate.

Când termină, întreabă-l: „Soarele ăsta este dimineața sau seara?" Întrebarea pare simplă, dar îi cere să asocieze, pentru prima dată conștient, un desen cu un moment al zilei. E o operație ușoară pentru un adult — pentru un copil de trei ani și jumătate, e o mică performanță. Răspunsul, oricare ar fi, merită ascultat.