Concursul Școlar Naţional de Competenţă şi Performanţă COMPER Matematică, Etapă I, 2014-2015, Clasa Pregătitoare

O simulare de concurs, cu o săptămână înainte

Dacă copilul tău va susține efectiv concursul, sau dacă pur și simplu îți dorești să exersezi cu el o probă de matematică structurată, fișa de față e perfectă pentru o repetiție de cincizeci de minute acasă. Iată cum se poate organiza concret. Cu o seară înainte, anunță-l că „mâine vom face o joacă mai serioasă" — fără să-i spui cuvântul „concurs" sau „test", care la 6 ani pot declanșa anxietate inutilă. Pregătește un cronometru vizibil, dar ascuns sub o folie sau întors cu fața în jos. Copilul nu trebuie să vadă timpul scurgându-se, pentru că la vârsta aceasta percepția duratei e încă fragmentară, iar o cifră care scade pe ecran îi distrage din gândire.

Așază-vă unul lângă altul, nu față în față. Tu ești citoritorul de enunțuri, el e rezolvitorul. Pentru fiecare dintre cele 9 itemi, citește textul cu voce calmă, fără intonație de „test". La itemul 6, de pildă — care întreabă „câte animale din imagine trăiesc în zonele polare", cu un urs polar, doi pinguini, o focă și un leu — citește simplu, lăsând copilul să identifice singur că leul nu are ce căuta în nord. La itemul 9, cu cele 2 globulețe verzi și 4 globulețe roșii, lasă-l să le numere efectiv, atingându-le cu degetul. Numărătoarea cu degetul nu e un semn de slăbiciune cognitivă la 6 ani — e o etapă firească pe care creierul o folosește pentru a consolida corespondența unu-la-unu.

Patru lucruri pe care nu le faci

• Nu corecta în timpul rezolvării. Chiar dacă observi că greșește la itemul 7 (numere între 2 și 7), notează-ți mental și revino la final.
• Nu îi sugera răspunsul. La itemul 4, „găsește ce nu se potrivește" — leul, maimuța, florile, cămila — copilul trebuie să descopere singur că florile nu sunt animale. Dacă ezită, lasă-l să ezite.
• Nu te uita la cronometru cu voce tare. „Repede, mai avem doar 10 minute" e exact propoziția care strică o probă pentru un copil de 6 ani.
• Nu evalua punctaj la final. Răspunsuri corecte sunt un semnal pentru tine, nu o notă pentru el.

După ce termină, parcurgeți împreună itemii, dar nu pe cei greșiți. Pe cei reușiți. Întreabă-l: „Cum te-ai gândit la pitici și la felinarele stinse?" Această conversație post-probă, scurtă, îl învață ceva ce nicio teorie nu poate: că matematica e despre felul în care gândim, nu despre răspunsul corect. Iar la concursul propriu-zis, dacă va exista, va intra în sală deja cu o repetiție liniștită în spate. Asta face diferența — nu numărul de probleme rezolvate.